Circul şi isteria legate de posibila şi foarte probabila amânare a aderării României la spaţiul Schengen au încins microfoanele dâmboviţene la maxim zilele trecute. Păi cum, domnule, să aderăm când nici nu ştim să scriem corect Schengen. În multe craw-luri Schengen era “Shengen”, “Schengan”, “Schnegen” etc. Şi motivele amânării aderării apar acolo unde România nu se vede pe cameră, dar miroase, simte, trăieşte şi există.

El și ea la cumpărături într-un hypermarket din Cluj. El împinge, mai mult sprijinindu-se, căruciorul în care cele două odrasle ale cuplului se smiorcăiau lângă baxul de bere, două-trei ambalaje de mici, baterii pentru telecomandă și două jucării la promoție. Ea alerga pe lângă căruciorul de cumpărături în colanți pe tocuri, încercând să țină pasul. El, spre copilul care bocea mai tare : “Taci mă, fu..ți gâtu’ mătii numa’ taci o dată!” Ea : “Nu mai vorbi așa, ca poate te aude cineva și te dă la Protecția Copilului! El : “Da’ sa-mi sugă tătă p..a cu tătă Protecția Copilului!”