Oamenii din jurul meu cred. Că pot schimba lumea, sau măcar colțișorul în care sălășluiesc ei. Că pot schimba vremea, sau măcar încearcă până în ultima clipă acest lucru. Că pot face lucruri mari din nimic, sau măcar sunt dispuși să eșueze. A crede în ceva/cineva e unul dintre puținele lucruri care leagă cu adevărat oamenii. Și, după cum spune și Radu aici, noi, o mână de oameni flămânzi, plictisiți, faliți și cu moralul la pământ, noi, am crezut. Și am demonstrat că se poate … atunci când chiar crezi în ceva.

Parcă a înnebunit blogosfera clujeană. Toată lumea se întreabă ce se întâmplă cu leii din cuburile din oraş. Ia mai terminaţi mă cu posturile astea de cerşetorie şi puneţi mâna şi munciţi. Produceţi! Nu mai aţâţaţi atâta … Că dacă iar trebuie să dau bani, jur că mă enervez! Psaico, Lorand , Radu şi alţii, cu toţii aţi sărit la fix cu leul, prea bătător la ochi. Că ce facem noi cu 1 leu? Mult prea bătător la ochi. Parcă văd că urmează ceva strângere de fonduri pentru sinistraţi, iar banii ajung iar la fiul primarului de nu ştiu unde,  [ Read More ]

Încă n-am schimbat lumea, dar jur că suntem mai ai dracu’ decât ați crezut la început și încă nu ne dăm bătuți … În 2008 am terminat Facultatea de Jurnalism vreo 160 de colegi. Cifra nu e bătută în cuie, pentru că nu îmi amintesc exact acum numărul exact. Cert e că din ăștia 160 de colegi, vreo 10-15, hai maximum 20, lucram în presă la vremea respectivă. După imediat doi ani de la absolvire nu cred că mai lucrăm 10 în presă … despre restul știu doar frânturi …

Cam asta e singura explicatie logica ce a rezultat in urma unui rationament destul de simplu. Cum am revenit de doua zile din concediu (despre concediu in postul urmator, poze si alte cele), pot spune ca am in mare parte mintea odihnita si nu am gresit foarte mult pe parcursul rationamentului. Dar sa va spun cum am dedus logic faptul ca primarul Clujului nu locuieste in Cluj si vine la Primarie cu elicopterul…