Circul şi isteria legate de posibila şi foarte probabila amânare a aderării României la spaţiul Schengen au încins microfoanele dâmboviţene la maxim zilele trecute. Păi cum, domnule, să aderăm când nici nu ştim să scriem corect Schengen. În multe craw-luri Schengen era “Shengen”, “Schengan”, “Schnegen” etc. Şi motivele amânării aderării apar acolo unde România nu se vede pe cameră, dar miroase, simte, trăieşte şi există.

În comuna în care locuiește mătușa mea, Călățele, se fac liste de zor cu toți cei care în Al Doilea Război Mondial au fugit din calea invadatorilor. Fac liste pentru că acum, statul maghiar acordă despăgubiri refugiaților. Toată lumea acordă despăgubiri pentru cele întâmplate cu mai bine de jumătate de secol în urmă. Doar că la Călățele totul a fost o glumă, localnicii refugiindu-se la câteva sute de metri de casă, într-o vale, mai ales că pe acolo nu a trecut picior de ungur în Al Doilea Război Mondial. Doar că acum, la fel ca în sute de alte părți  [ Read More ]

De Pasti in acest an am fugit cu Radu la Budapesta. Trebuia sa fugim si cu Hendea, dar nu s-a mai putut …  Cert e ca mi-am respectat traditia personala. Aceea de a evada … de a ma bucura la maximum de orice zi frumoasa si libera. Si cred ca oricine ar trebui sa faca acelasi lucru. Cred cu tarie ca Sarbatorile nu sunt facute pentru a fi petrecute cu burtile pline de mancare si creierii plini de alcool. Si cred ca Sarbatorile, oricare ar fi ele (de Craciun am fugit in Austria), trebuie petrecute astfel incat sa te poti  [ Read More ]