Arena sportiva

Putini stiu povestea “Arenei sportive” … Ea va ramane insa mereu in memoria celor cinci studenti care, intr-o friguroasa zi de noiembrie 2005, au vrut sa mearga pana la capat; sa termine ce si-au pus in minte : un ziar …

Am fost fara doar si poate prima (si unica) echipa de studenti din istoria sectiei de Jurnalism de la UBB care a reusit sa creeze si sa scoata pe piata un ziar fara sprijin din partea profesorilor (in afara de Andreea Mogos care ne-a ajutat sa gasim tipografie), adica al celor care (cica!) trebuiau sa ne invete meserie …  Ce am facut noi, atunci, cu greu poate fi povestit acum …

Se facea ca la un atelier optional sa apara ideea unei publicatii dedicata celor de la “U” Mobitelco. Echipa de baschet a Clujului nu beneficia de destula imagine, pentru presa de atunci Clujul sportiv era doar fotbal si cam atat (LUCRU CARE NU S-A SCHIMBAT). Asa ca, la atelierul asta optional a luat nastere proiectul unui ziar in care sa ne aratam talentul de viitori jurnalisti pe bune, prin analize, interviuri cu jucatorii si staff-ul celor de Mobitelco etc …

Doar ca, la fel ca majoritatea lucrurilor pe lumea asta, totul a ramas la stadiul de idee, chiar daca noi ne facusem interviurile, ii luasem la intrebari pe jucatorii de la “U” Mobitelco, ne dadusem peste cap sa ne facem treaba in proiectul respectiv.

Profesorul atelierului de atunci, Emil Pop, ne abandonase peste noapte cu tot cu idee, cu tot cu sprijin. Cu tot…

Planul de bataie al profesorului era unul destul de inchegat … un ziar (fituica) de 8 pagini despre echipa clujeana de baschet si despre meciul pe care urmau sa-l dispute in compania unei echipe (din Israel cred!!!) intr-o cupa europeana … cu atat ne-a lasat …

Eram seful anului I Jurnalism (o alta poveste pe care o voi zice cu o alta ocazie) si muncisem mult pana la acel punct. Habar n-aveam cat mai aveam de muncit pana la final … Si acum tin minte cate injuraturi la adresa profului mi-au iesit pe gura in momentul in care am auzit ca am lucrat degeaba, dar mult mai important, atunci am spus prima data : “O facem noi!”

Si noi am facut-o : trei studenti de anul I au scris materialele, o studenta de anul III le-a corectat si editat si inca un student de anul III a tehnoredactat ziarul …

“Arena Sportiva” a fost creata atunci cu eforturi supraomenesti : timp de doua zile (48 de ore in linie) echipa redactionala s-a mutat de la unul la altul … din Grigorescu in Zorilor si apoi in Gheorgheni … in acest timp am gasit si tipografie care sa ne scoata ziarul cu un cost negociat la sange (prin vesnica multumire a profesoarei Andreea Mogos) si, mult mai important, am gasit si finantare …

A fost prima oara cand am stat de vorba cu Mircea Cristescu, managerul “U” Mobitelco. Tin minte ca l-am sunat intr-o duminica dupa-amiaza si  i-am spus cine sunt, ce vreau sa fac si de cati bani am nevoie … Si mi-a zis sa-l sun din nou miercuri dimineata, in ziua meciului, si sa-i arat “Ziarul” ca el imi da banii pe el …

Miercuri dimineata. Ora 8 si ceva. O camera imbacsita de fum de tigara undeva pe Titulescu. Hoituri cufundate in somn pe un pat mare. Eram cu totii epuizati. Degetele imi stateau grele deasupra unei taste “Enter” pe care nu mai stiam de ce vroiam sa o apas. Vedeam pentru a cincea oara fiecare pagina si parca gaseam aceleasi greseli pe care le gasisem si in primele patru parcurgeri … Stateam cu Tibi, cel care paginase o noapte intreaga, fara sa se planga … Tragea tacticos dintr-o tigara si mana i se misca pe mouse mult prea repede decat reuseam eu sa focusez pentru a intelege ce se intampla de fapt … Fetele dormeau duse de ceva vreme … Cedasem pe rand, unul cate unul …

La telefon si la interfon acelasi tip striga la mine sa cobor cu ziarul printat in PDF pentru ca nu mai are timp sa-l scoata pana la meci. A urcat el sa ne explice cum se printeaza in oglinda … noi eram prea terminati.

Am adormit o ora, o ora jumate … La 10 si ceva, cu primul exemplar in mana am ajuns la hotel Premier. Pe o canapea ma astepta Cristescu. Il stiam doar de la televizor si de prin ziare … (nu cred ca facusem eu interviul cu el). I-am aratat “Arena Sportiva”, i-am spus ca mai avem alte 700 si ceva (aproape 800) de exemplare care vor ajunge la Sala Sporturilor la meci … Mi-a dat banii pentru tipografie (cateva milioane) … i-a dat unui strain cateva milioane …

Am mers la cursuri (tin minte ca aveam la Facultatea de Chimie) … le-am povestit colegilor de ce nu ne vazusera la fata in ultimele zile si nu ne-au crezut (eram abia anul I, la cateva saptamani de la inceputul cursurilor ) … La ora 12 ne astepta tipul care ne strigase in interfon. Pe bancheta din spate a masinii si in portbagaj avea mai multe colete calde …

Ne-a zis simplu : “Bravo! Daca mai aveti nevoie vreodata sa ma sunati!”

Cred ca a fost primul “Bravo!” primit atunci … l-am platit si am luat toate coletele … hartia in care erau ambalate ziarele se rupea usor la colturi si apareau una dupa alta literele … Era “Arena Sportiva”, numarul 1.

Am luat ziarele la noi si am plecat pe cinci carari … ne-am intalnit dupa-amiaza la Sala Sporturilor, la meciul de baschet si am inceput (tot noi … nedormiti) sa impartim rodul muncii noastre … Din cei 3.000 de spectatori ai salii, cam 800 au primit “Arena Sportiva”. Era plina de greseli … dar era a noastra …

Tin minte ca nu prea ne-a interesat meciul. Stateam undeva sus toti cinci si ne uitam pe partea cealalta a salii. Ii vedeam pe oameni cum rasfoiesc “Arena Sportiva”, cum o rup, cu o arunca pe jos … cum ii indeplinesc menirea … Nu ne-am spus nimic in acele momente … ne uitam pierduti pe partea cealalta a salii.

“U” Mobitelco a pierdut atunci meciul din cupa europeana … Pentru noi asta chiar nu mai conta …

Lui Emil Pop i-am dus cateva exemplare la cursul pe care il tinea in continuare. Ne-a obligat sa punem sigla universitatii pe “Arena Sportiva” pentru ca noi n-aveam personalitate juridica si nu puteam iesi altfel pe piata. L-am crezut, chiar daca a fost un produs distribuit gratuit … Nu ne-am mai dus la cursurile sale dupa aia …

Putini stiu povestea “Arenei Sportive”. Ne-au citit colegii a doua zi si au vrut si ei sa apara in paginile “Arenei Sportive”.

Cele 8 pagini alb/negru pline de greseli gramaticale distribuite gratuit de niste studenti la meciul “U” Mobitelco au impresionat cel mai probabil doar femeile de serviciu, exasperate de maculatura ramasa pe jos in urma meciului de baschet in Sala Sporturilor. Pentru noi acela a fost debutul in presa … O presa a noastra … nascuta din ideile noastre si din priceperea noastra.

Putini stiu povestea “Arenei Sportive”. Dar cel mai bine o stiu Alexandra Țîra (anul I), Bianca Gurzău (anul I), Mihaela Calmîc (anul III), Tibi (anul III) si subsemnatul (anul I) … Noi, atunci, am demonstrat ca se poate … Poate ca ar trebui sa demonstram din nou …

PS pentru Flaviu Lapuste : Daca ai citit aceste randuri sa stii ca imi pare foarte rau, dar nu mai gasesc nicaieri CD-ul cu pozele pe care mi le-ai imprumutat atunci … Imi pare foarte, foarte rau! 🙁

PS 2 : Ultima creatie semnata de bunul meu prieten Vlad Anca …

40″ from Vlad Anca on Vimeo.


17 thoughts on “Arena sportiva”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.