Bucuresti

Sau Bucharest, pentru ca asa scrie peste tot. Bucharest International Fair, Bucharest Pullman Hotel, Bucharest Hard Rock Cafe … Da, da … Hard Rock Cafe a fost prima mea oprire in Capitala. Sau capitala. E mereu o problema cu termenul asta. Corectorul de la ziarul la care am lucrat spunea ca ambele variante sunt admise …

Intrebarea e … ce au in comun un Atlas de mitocanie urbana, La niste domni si fiii, Hard Rock Cafe Bucuresti, Painea de Titan si Ursusul de 6 lei?

Raspunsul : deocamdata doar pe mine 🙂

Pentru nostalgici … sa zbori cu Blue Air nu e tocmai o chestie roz, daca ma intelegeti. Pe langa faptul ca am stat vreo 30 de insi dupa doi intarziati care au crezut ca la avion e la tren, vii cu 5 minute inainte de plecare, dai eventual ceva la nasul si pac … ai un loc pe culoar. Ce-i drept locuri pe culoar au avut, nu de alta dar inteligentii de la Blue Air au vandut locuri inexistente …

“Doamna stewardesa, pe biletul meu scrie ca am locul 5B. In avion exista doar locurile 5A, 5D si 5F. Deci unde sa stau, pe aripa?”

“Doamna stewardesa, pe biletul meu scrie randul 14, dar avionul are doar 11 randuri… Ce facem?”

Si alte chestii de genul asta, plus ca initial am crezut ca aeronava Blue Air e una dintre acelea expuse in aeroportul clujean. Nu de alta, dar o gramada de chestii nu functionau inauntru, motoarele au pornit, s-au oprit, iar au pornit … etc. Si totul pentru doar 55.99 de euro – lux.

Decolam cu bagajele sub scaune … senzatie de palpitatii la fiecare hop si o stewardesa super plictisita de viata. De fapt, se spune insotitoare de zbor, doar ca tipa mea … cu siguranta era stewardesa 🙂

Bucharest Baneasa International Airport.

Si apoi rapid Hard Rock Cafe Bucharest (asa scria peste tot). O hala imensa cu mese si scaune, plina ochi de nefumatori. Am ajuns chiar in noaptea de Karaoke. Ceva in genul My Way si Janis, doar ca la un alt nivel … Bonus, surpriza serii, un moment in care toti angajatii s-au urcat pe scena si au inceput sa danseze … 🙂

A urmat apoi revederea cu Sandorita si cu cel caruia ii vom spune Teisani. Nu de alta, dar numele lui e un secret de stat care nu merita foarte sincer deconspirat 🙂

Si mai multe povesti pe Lipscani, acolo unde am trecut prima data printr-o carciuma numita “La niste domni si fiii”. Era full si n-am ramas, dar mi-a ramas in minte numele. Apoi am fost la Casa Berarilor Timisoreana, tot pe Lipscani, unde ne-am pierdut noaptea in povesti. Cu Ursus la 6 lei alaturi.

Am primit si un Atlas de mitocanie urbana, cadou din partea Sandoritei, careia i-am adus de la Cluj o imprimanta (au scanat-o de vreo trei ori astia prin aeroport).

Bun … urmeaza cica o zi plina … o expozitie de dinozauri, masa de pranz la un restaurant libanez, concertul Chri Rea !!!!!!!!!! si apoi probabil iar Lipscani …

Teisani a plecat cu noaptea in cap la Cluj si m-a abandonat in apartamentul lui din Piata Romana … iar la magazinul de langa el, un Mini Market, scria cu litere de o schioapa : “Avem paine de TITAN”…
Mda … deci pana acum … Bucuresti arata primitor 🙂

7 thoughts on “Bucuresti”

  1. Drept sa iti zic si mie mi-a lasat Bucurestiul o impresie tare buna cand am fost azi toamna in el pentru prima data 😀 Mi-a placut imensitatea locului si faptul ca toti oamenii se uitau parca in alta parte… dar erau alaturi de mine.

    Succes si sa culegi numai ganduri bune de acolo si distractii cat cuprinde!!!

    P.S.: daca stai mai mult si ai nevoie de colega de apartament cu care vrei sa iti imparti chiria, sa te gandesti la mine 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.