Despre promisiunile celor vii și celor morți și ale altora pe juma’ morți

Weekend-ul trecut am schimbat Clujul pentru Târgu Neamț, la invitația Funky-ului Cătălin, care a decis să-și serbeze ziua acasă. Nu vă spun mare lucru despre petrecere, ci despre România pe care am întâlnit-o acolo.

Se face că în Humulești, lângă casa lui Ion Creangă, există un mic magazin sătesc, în a cărui vitrină trona sâmbăta trecută un afiș mare compus dintr-o foaie de caiet studențesc, dichisită cu steluțe și cu următorul mesaj : “Nu mai dăm pe datorie!”.

Motivul acestui gest, despre care cred că a îngrozit întreaga comunitate aprovizionată pe caiet din tată în fiu, îl reprezintă numărul mare de decedați care au trecut pe lumea cealaltă recent, fără ca păcatele lumești să fie achitate. Stau mărturie însemnările cucoanei de la casa de marcat, care mi s-a confesat că “patru case construiam de nu mai dădeam pe datorie!”. În schimb, doamna, curtată intens de vreo doi drojderi cu lungă listă de însemnări la caiet, mi-a arătat nestemata de sub tejghea : lista neagră cu cei vii, cu cei morți, dar mai ales cu cei pe juma’ morți.

Pe care v-o arăt și eu în continuare, fără a reține vreun drept de autor.

Un singur comentariu mai am de adăugat… după întrebări, am aflat că ăia pe juma’ morți sunt cei aflați într-o probabilă imposibilitate de plată, cei care își mai uită vorba, că deh … nu cumpără gris și ulei pentru ăia mici, ci voie bună și bătaie de cap pentru ficat, ori cei deja căzuți la pat.

Iată, așadar, lista din Humulești.

2 thoughts on “Despre promisiunile celor vii și celor morți și ale altora pe juma’ morți”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.