Nebunia Crăciunului

Datini şi tradiţii la români … că despre asta este vorba. Despre cum a ajuns porcul mai important decât criza, gerul de afară şi câte şi mai câte. Practic, în România, dacă nu mănânci porc de Crăciun eşti fiul ploii. Te uiţi la ştiri şi vezi mii şi mii de pensionari care se înghesuie la casele de ajutor reciproc să îşi facă şi ei credit în prag de Ajun de sărbătoare, să nu, Doamne fereşte!, să rămână fără cârnaţi, fără caltaboşi, fără lebăr ori cozonac, că altfel nu e Crăciun.

Ce Naştere a lui Isus, ce păgânul Moş Crăciun, ce brad şi alte cele? Nu, tată. Şorici, jumări şi cârnaţi. Că doar se ştie din moşi-strămoşi : Ăl’ de n-a băgat pe gâtlej maţe de porc, grăsime cât încape, sarmale, şniţele, caltaboşi etc, ală va trăzni şi se va înroşi pământul de el, să ştie muritorii că acolo a stat un neom, de n-a vrut el să respecte tradiţia şi să se ghiftuiască cu grohăitorul din ogradă.

Jur că nu înţeleg naţia română. Cum la alţii important e să stai în familie de sărbători, să-ţi colinzi apropiaţii, să stai să reflectezi asupra anului aproape de ducă, la noi importantă e masa. De parcă n-am fi mâncat de ani de zile, aşa ne pregătim de masa din Ajun. Şi porcul e la mare cinste. Aşa că noi, românii, nu putem rata evenimentul. Facem cozi ca proştii la carmangerii ori prin hypermarketuri, doar doar să prindem cea mai bună bucată din sacrificiul anual. Băgăm grăsimi în noi în două-trei zile cât pentru un an întreg, doar nu putem lăsa tradiţia la o parte.

Şi apoi trebuie să şi udăm bucatele alese. Cum facem asta? Cum altfel? Cu alcool, frăţic’, că poate vine sfârşitul şi nu vrem să ne prindă treji. Trebuie rachiu, vodcă, vinuri alese, bere pe îndelete, mai nou whiskey şi RedBull (mai ales la ţăranii care nu au citit veci eticheta de pe produs pentru a vedea că whiskey-ul se bea cumpătat sub formă de shot sec, după ce a stat circa 17 secunde peste două-trei cuburi de gheaţă într-un pahar scund, cu gura mare). Şi apoi facem cozi la urgenţe sau ne lălăim prin case. Că doar îndopaţi până peste măsură, numai drumul pat-masă-WC-retur ne convine. Nu de alta, dar e tradiţie să faci ca peştele pe uscat în perioada asta.

Şi iată cum mai trece un Crăciun, cu Prunc, cu magi, cu Vestea Minunată!

“Bată-l Dumnezeo pe Boc, că el e de vină pentru toate scumpirile astea. Florico, adă şi mie un furazolidon, o două, că iar ma ia cu dureri de la stomac! Brrrrp(a se înţelege râgâitul caracteristic)”

PS : De Sărbători mănânc zacuscă! Numa’n ciudă la vecinii care mă înnebunesc de câteva zile cu miros de hoituri ex-grohăitoare.

1 thought on “Nebunia Crăciunului”

  1. Mi se pare normal. Sarbatorile se explica, la noi, doar prin mese. Si scaune. It’s the land of choice: inteligenta se masoara in diplome, dragostea in bani, iar estetica e totuna cu cosmetica. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.