TEDxCluj, scurte observaţii (personale)

  • by

Am reţinut că Adi Hădean şi-a dat demisia de la locul său de muncă pentru a se muta în Cluj acum mulţi ani şi pentru a face ceea ceva ce îşi dorea dintotdeauna să facă. A fost un impuls, un semn de deşteptare. Pentru el.
Radu Preda a vorbit cu un fler care ar trebui să fie molipsitor. La finalul discursului său i-am mulţumit pentru că e în învăţământ. Eu n-am avut parte de astfel de profesori la Facultatea de Jurnalism. Ori făceai ce ţi se dicta, ori nu era bine.
Cristian Gog a şocat pe toată lumea, în cel mai bun mod cu putinţă, atunci când a îndoit linguri de metal cu degetul. Celelalte faze au fost în mare măsură lucruri pe care le mai văzusem la Derren Brown.
Iar Constantin Asăvoaie a lăsat pe toată lumea gură cască. Îţi dădeau lacrimile când îl auzeai vorbind.

Despre restul nu prea pot să vă spun mare lucru. Pentru că le ştiţi cu toţii. Aceleaşi discursuri motivaţionale, aceleaşi JUST DO IT. Ceea ce n-am înţeles niciodată e de totul se opreşte aici.
Niciodată nu auzi un exemplu clar. Cum să fac? În afară de povestea lui Adi Hădean. Care nici el nu a zis exact ce şi cum s-a întâmplat, decât că într-o bună zi şi-a depus demisia. Şi apoi a început să facă ce şi-a dorit dintotdeauna.

Şi cred că totul începe cu adevărul. Adevărul despre tine. Despre cine eşti, ce ştii şi ce nu ştii să faci. Ce îţi place şi ce nu. Totul ar trebui să înceapă cu mulţumesc. “De azi vreau să fiu eu.”

Fără denumiri pompoase de titluri pe care oricum nu le ai. Într-o firmă cu 6 angajaţi cum poţi să fii project manager, assistant supervisor, director general (care are pe deasupra încă un administrator) ?

Nivelul de excelenţă individuală se măsoară diferit pentru fiecare dintre noi, spunea Daniel David. Şi aşa e.

Pentru mine se măsoară de azi (sau aşa aş vrea)  în numărul minciunilor pe care le-am evitat. În mulţumesc-uri, te iubesc-uri, îmi pare rău-uri. În şoferi pe care îi las în faţa mea la semafor, în oameni cărora le spun în faţă ce am de spus, în zâmbete provocate şi lacrimi şterse.

Nivelul meu de excelenţă se măsoară în lucruri care mă fac pe mine fericit.

Cândva vreau să mă întorc în presă. Dar doar în condiţiile mele. Pentru că am fost bun şi nou şi proaspăt. Şi nu o spun eu. Şi nu revin în presă nici la Alexa, nici la Bogdan, unul mai puţin breaz decât celălalt.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.