Tu ce faci?

Eu sunt Andi, am 25 de ani și de câteva luni lucrez la xeroxul părinților mei. Fotocopiez documente circa 6-7 ore pe zi. Și e ok. Și câștig cât să-mi permit o chirie decentă, ratele la mașină și câte o excursie din an în Paști. Chiar dacă într-o vreme deschideam ediții de ziar sau dădeam legătura colegilor din studioul de știri de la București, mă învârteam în diferite cercuri exclusiviste etc, eu acum fac xerox. Și din multe motive e un lucru foarte bun, mai ales că am ocazia să-mi pun talentul la treabă într-o firmă în care contează ce spun sau ce gândesc.

Și pe lângă asta mi-am dat seama că îmi place să fac filme. Și cred că la un moment dat voi încerca să și joc, deocamdată doar am făcut unul, pe care sper să-l pot împărtăși lumii cât de curând. Și vorbesc mult de tot.

Și ăsta sunt eu acum. Și râd și plâng și mi-e foame și mi-e sete, precum ți-e și ție. Și nu sunt nici director, nici manager, nici nu știu ce … sunt doar un tip normal fără o funcție cu rezonanță în limba engleză. Și am făcut primul pas către o lume mai bună. Am spus adevărul.

Nu ar trebui niciodată să-ți fie rușine de cine ești și de ce faci. Doar în România întâlnești șomeri care fumează țigări scumpe și scuipă pe cei din jurul lor. Doar aici, fiecare vecin știe că te ocupi cu altceva, ce dă mai bine în momentul ăla. Doar aici, la școală copii își dezvoltă de mici imaginația, atunci când sunt întrebați “cu ce se ocupă mămica și tăticul?”. În România, toți ar trebui să fim avocați, jurnaliști, piloți de avioane sau de curse, funcționari publici, magistrați, doctori, profesori universitari, angajați la o firmă de publicitate sau artiști (din ăia de au apărut o dată măcar la televizor). Că altfel ești Pielea Ploii! Că doar, ce nevoie avem de gunoieri, telefoniști, operatori baze de date, oameni la xerox, chelneri, vânzători la magazinul din colț? Și toate astea se întâmplă deși ne uităm zilnic la tot felul de producții Discovery în care oameni pe care îi admirăm pescuiesc, adună bălegar sau sunt mineri, mecanici sau mai știu eu ce. Nu e ciudat?

Eu am fost sincer. Tu poți? Tu ce faci?

UPDATE : Filmul despre care vă tot spuneam …

O coproducție Deac-Daiszler 🙂 Deschidem liniile de votare din 4 noiembrie 🙂

15 thoughts on “Tu ce faci?”

  1. Esti un tip de milioane Andi 🙂 Unul dintre putinii jurnalisti pe care i-am indragit la Cluj cand ma invarteam si eu in acele “cercuri”. Pana la urma am ametit.
    Am vazut ca pot scrie si pot comenta pentru oamenii care conteaza cu adevarat- cei care ma cunosc si ma iubesc (sau macar ma accepta) fara sa fac parte dintr-un colectiv jurnalistic in care, by the way, eram platita jenant.
    5 ani de facultate, trei ani de experienta jurnalistica in Ro si apoi imobiliare in Germania. Nu mi-e usor dar nici greu deci pot spune ca sunt fericita.
    M-am bucurat sa te vad luna trecuta…..la Aldi……nu mai stiu ce magazin aveti voi acolo :))))
    Si sa stii ca toata lumea are nevoie de un xerox bun la un moment dat, un zambet si o vorba ……..pana la urma cine decide care lucruri sunt banale si care nu……..?

  2. @ Fratiucu : aceeaşi plăcere, tinere antreprenor. Cred că oamenii la care făceai tu referire se simt bine, ei în sinea lor, sau aşa cred că ar trebui să se întâmple. Societatea nu se simte bine cu ei, aia ar trebui să se schimbe.

    @ Serghei : postul nu avea legătură neapărat cu părinţii vreunei prietene, ci cu felul oamenilor de a fi. Cât despre decizia ta … 🙂 nu pot spune decât că abia aştept să o cunosc şi eu … 🙂

  3. Andi,
    ca sa nu lungesc treaba,
    am un mare noroc, pot sa spun, cu parintii prietenei, pentru ca sunt niste oameni muncitori, toata viata lor au muncit si au respectat pe cel ce munceste si isi castiga banul cinstit….
    M-am dus la ei cu inima deschisa, cand am stat la povesti tot timpul am spus lucrurilor pe fata, uneori poate prea direct, dar nu m-am ascuns, nu mi-a fost rusine si nu imi va fi rusine pentru activitatile intreprinse de-a lungul timpului.
    Nu mai pot face testul ce mi l-ai propus, asta ar insemna sa imi schimb prietena iar in planurile mele de viitor nu am inclus o astfel de varianta.

    toate bune,

  4. Inca citesc cu placere acest blog, dar de data asta sunt intristat de situatia in care sunt multi oameni de calitate, frumosi – asa cum scria cineva mai sus. Ideea e sa nu te dai batut si sa crezi in tine! Fiecare are nevoie de un pic de imbarbatare la un moment dat, chiar daca aparentele inseala. Mai avem nevoie si de prieteni, de familie… ei ne pot ridica! Am spus.

    Sa ne vedem cu bine, Andi! E o placere de fiecare data cand ma intalnesc cu tine!

  5. misto…aveam o perioada in care, lucrand in presa, am ajuns sa-mi fie rusine ca…mai fac si altceva. lucram intr-un coafor…castigam intr-un weekend, doar din machiaj, coafura si frizerie, cat salarul meu pe o luna in acel cotidian. culmea…aveam colegi fara o chifla in burta dar cu ironia cat casa. acum ma gandesc sa ma intorc la coafura…si nu-mi va fi rusine niciodata de faptul ca vreau si pot sa muncesc cinstit. inainte de coafura, am avut cateva luni in care am vandut haine intr-un magazin. am cunoscut o multime de oameni, i-am studiat…mi-a folosit si experienta asta. mi-am cumparat masina care mi-am dorit-o (si nu rabla), am vizitat europa, fara bani de la mama si tata…maine as vrea sa plec din tara…sa muncesc cinstit, sa nu spun nimanui nimic despre mine (studii, experienta jurnalistica etc) si sa fiu privita si respectata doar ca om. vreau sa am timp liber si cand ajung acasa sa nu sune telefonul ca s-a mai prabusit un avion etc. vreau sa am timp pentru mine si familia mea. in rest….sa fumeze snobii ce vor…sa conduca ce masini vor…tot nu mananca cu doua linguri :)) eu am inmvatat sa-mi pun visele in practica…sa am curaj…si mai ales sa muncesc pt bunastarea mea.

  6. bună Andi 🙂 eu mi-am dat demisia de la ziar de ceva vreme. și mă simt atît de liberă…
    ce am mai lucrat? păi. am fost operator la o sală de net, am făcut chestionare, am fost traducator și vînzătoare într-un magazin de artizanat.
    ce fac acum? oricît de truistic ar suna, încerc să mă regăsesc. adică pierd vremea :)) dar în același timp mă bucur de minunea de om din viața mea…gîndindu-mă la toate astea, mă simt norocoasă și cam rătăcită în același timp
    și ție…să-ți fie bine, om frumos
    (ps: poate la vară om sări. am vazut că te tot antrenezi… :P)

  7. M-am limitat la lumea presei până acuma, dar nu îi înţeleg pe cei care nu vor să priceapă că dacă munca e bine făcută, nu contează CE muncă e – restul sunt snobisme. Cam ca şi “nu există jurnalism american sau rusesc, există jurnalism bun şi prost”. Există muncă bună şi frecare de mentă, şi la NASA şi la ROSAL.

    Apropo, tata făcea copii xerox înainte de revoluţie pentru întreprinderea la care lucra. Era obligat să stea într-o încăpere închisă, un ghişeu cu gratii, cu foile numărate – ca să nu răspândească propaganda duşmanilor poporului! Ce-a evoluat domeniul, dom’le!

    P.S. Pentru părinţii prietenei: “sunt coordonator centru fotocopiere într-o companie de perspectivă de pe piaţa clujeană”.

    1. @ andrei : Părinților prietenei cred că ar trebui să le spui mereu adevărul. Așa vei afla reacția lor și mai ales, reacția ei la reacția lor. 🙂

  8. bun asa, andi! tu mereu ai fost, oricum, polivalnet….
    la urmatoarul film, promit sa te ajut, daca ai nevoie, si eu
    Si eu am facut tot felul de lucruri de-a lungul timpului…am fost barman, cartor de scule la o firma de sonorizari, apoi dj-lj-vj, am facut zidarie si tamplrie, am facut aplinism utilitar, apoi, in televziune stii si tu cate facem pe acolo…
    astept insa cu interes sa vad urmatorul job care va fi…

  9. @ Serghei : de-ar gândi și restul lumii așa. Încearcă să răspunzi sincer când te întreabă părinții prietenei tale cu ce te ocupi 🙂 și urmărește reacțiile …
    @ Vasile : eu am descărcat paleți întregi de apă minerală, am vândut lavete din rucsac și alte bla bla-uri, inclusiv McDonald’s și alte cele …
    Cred că înainte să putem fi sinceri cu cei din jurul nostru, ar trebui să fim sincer cu noi, să putem ridica bărbia când pășim pe stradă.

  10. Daca ar fi sa ne luam dupa “trend”, a munci in Romania va ajunge sa fie un delict. La moda e – asa cum spui tu – sa fii “cineva”, sai ai un job care suna bine.
    Mie nu mi-a fost niciodata rusine cu ce am facut sau cu ceea ce fac. Am carat scrisori, am descarcat role de material izolant din camioane, am facut pizza, am vandut inghetata, acum vorbesc la telefon. Intre timp, aproape 10 ani, am lucrat in presa.
    Fiecare job a avut farmecul lui. pana la urma, ceea ce conteaza cel mai mult e sa aungi acasa si sa poti spune “sunt multumit”. Altfel, degeaba fumezi tigari scumpe, ai mobil scump, haine de firma sau masina cea mai noua. Toate sunt, de fapt, doar o vopsea ce se va decolora la un moment dat. Si atunci vei ramane gol-golut!

  11. Adevarat graiesti.
    Inainte sa ajung in Romania, spalam masini..adunam apa in galeti impreuna cu 2 prieteni si curatam microbuse.
    In Romania primul job care l-am avut a fost sa spal peretii, sa matur si sa spal pe jos la o patiserie/cofetarie in Zalau.

    Atata timp cat muncesti cinstit nu e nici o rusine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.